Peisaje acvatice – Sepp Holzer

Folosirea şi managementul apei este una din părţile cele mai importante ale permaculturii-Holzer. Apa înseamnă viaţă, deci lucrul cu această resursă vitală este de o importanţă majoră. Din păcate, în zilele noastre se acordă o foarte mică atenţie conservării şi utilizării responsabile a apei în agricultură. În trecut, am tratat apa cu mare respect, fie din motive financiare, fie pur şi simplu din instinct. Multe tehnici agricole „moderne” au condus la problemele cu care ne confruntăm astăzi. Oamenii abandonează cultivarea terenurilor la scară mică, desfiinţând gardurile şi creând artificial stepe cu monoculturi.

Aceste zone nu numai că îşi pierd humusul din cauza vântului puternic, dar se şi usucă mult mai rapid. În majoritatea dintre ele, pânza freatică scade constant şi apa este accesibilă doar cu ajutorul regulat al unor pompe. Apa este de obicei atât de contaminată de marile cantităţi de fertilizatori şi pesticide încât nu mai e potabilă. Copacii din apropierea apei sunt adesea tăiaţi pentru a face loc unor noi câţiva metri pătraţi cultivaţi, astfel că aproape nimic nu mai împiedică fertilizatorii şi pesticidele să ajungă în cursurile de apă. Drenarea şi îngustarea cursurilor de apă au de asemenea un impact major. Îngustarea şi îndreptarea albiei au o mare influenţă asupra florei şi faunei. În opinia mea, aceste tehnici au adesea un efect contrar celui dorit iniţial. Natura nu trebuie îngrădită sau subjugată. O apă care nu mai poate curge în modul său natural, în timpul unor ploi masive va produce inevitabil o inundaţie mai mare, în alt loc. În viitor, vom fi nevoiţi să facem un pas înapoi şi să ne reconsiderăm această abordare, căci aceste probleme nu vor fi rezolvate dacă vom continua să acţionăm ca până acum.

Principiile permaculturii ne spun să folosim apa cât mai înţelept şi mai grijuliu posibil. Fiecare resursă ori avantaj sunt folosite exact acolo unde se află. Iată de ce eu consider adesea că drenarea este o idee proastă. Locul în care se află apa este şi locul în care trebuie folosită. Dacă vreau să fac bani din zonele inundabile, nu le drenez, ci cultiv plante cum ar fi orhideele sau o varietate de plante acvatice şi de mlaştină, care preferă mediul umed sau ud. Următorul pas, cel de a amenaja un iaz ori o grădină acvatică, va cere doar o cantitate minimă de energie, dacă sunt plasate în zone care sunt în mod natural umede. Procedând astfel şi fiind atent la caracteristicile naturale ale pământului, am avut întotdeauna rezultate excelente.

De asemenea, eu încerc să păstrez apa în sol şi să o folosesc cât mai mult posibil la Krameterhof. De la nivelul cel mai înalt al fermei (1.500 metri altitudine) în vale (1.100 metri), apa este folosită în diferite scopuri: izvoarele sunt folosite pentru apa potabilă şi ca să alimenteze iazurile şi grădinile acvatice. Iazurile sunt aşezate peste tot în fermă şi multe din ele sunt interconectate. În total, o reţea de 60 de iazuri, grădini acvatice, zone inundabile şi canale acoperă Krameterhoful. Ele îmi permit să hrănesc peşti, languste şi scoici, precum şi să cultiv o mare varietate de plante acvatice. Raţele şi gâştele pot trăi binişor pe iazuri.

Zonele cu apă oferă câteva avantaje mai puţin evidente. Ele oferă un habitat pentru un număr mare de creaturi folositoare, cum ar fi şerpii şi amfibienii. Ei se numără printre cei mai harnici „lucrători”, iar iazurile îmi asigură un număr suficient din aceștia. Aceşti lucrători joacă un rol important în reglarea aşa-numiților „dăunători”. Broasca râioasă (Bufo bufo) este deosebit de utilă, căci hrana sa favorită este limaxul spaniol (Arion vulgaris)2. Alt avantaj al zonelor cu apă este efectul lor pozitiv asupra recoltelor. Suprafeţele mari de luciu de apă ajută la atenuarea variaţiilor de temperatură pe colinele din jur prin reflectarea razelor solare şi eliberarea căldurii înmagazinate. Ele cresc nivelul de umiditate al solului şi crează microclimate utile, prin evaporare.

Noi folosim și hidroenergia la Krameterhof: ferma se întinde de la 1100 la 1500 metri altitudine, deci pot folosi diferenţa de altitudine pentru a crea energie într-un mod ecologic, prietenos cu mediul. Am construit două generatoare mici folosind roţi Pelton vechi, care sunt alimentate de iazuri prin ţevi. Diferenţa de altitudine de, în acest caz, circa 100m (10 bari) îmi permite să furnizez energie în toată ferma. Am descris deja în detaliu cum să construieşti un astfel de generator, cu toate obstacolele birocratice, în cartea mea, Fermierul Rebel.

Folosesc puterea apei şi în alte moduri mai tradiţionale. Am două mori de apă, în fermă funcţionează şi o pompă hidraulică, care pompează apa fără să aibă nevoie de energie suplimentară, fiind alimentată de apa din iaz. Apa cade datorită diferenţei de altitudine şi apasă corespunzător o membrană în aparat. În acest fel apa este pompată la păşuni printr-o ţeavă de livrare. Se pot obţine până la 15 bari presiune. Indicele-debit este de 1 la 10 – pentru a pompa 1 litru de apă în ţevi sunt necesari 10 litri de apă care cade. În afară de crearea de energie, aceste sisteme au avantajul că eliberează în iazurile cu peşte apă rece, bogată în oxigen. Aceasta îmi permite să cresc fără probleme păstrăvi în iazurile mai călduţe, mai joase.

Subiectul acvaculturii este atât de vast încât ar putea fi prezentat într-o carte separată. De aceea, în secţiunea următoare voi acoperi doar câteva dintre principiile sale de bază.

Construirea de iazuri şi grădini acvatice

Înainte de a construi un iaz sau o grădină acvatică este important să ştii clar la ce va fi folosit. Va trebui să iei în considerare diferite lucruri, în funcţie de rolul său. Un iaz pentru peşte sau raci are alte cerinţe decât o grădină pentru plante acvatice sau o piscină. Desigur, funcţiile se pot combina, dar acest lucru trebuie stabilit de la început. Întrucât discutarea acestor lucruri în detaliu depăşeşte cadrul prezentei cărţi, îmi voi explica metodele folosind exemplul unui iaz şi posibilele sale utilizări la Krameterhof.

Exemplul cel mai bun al unui iaz funcţional, ecologic şi plăcut ochiului se găseşte în natură, deci, dacă te decizi să construiești un iaz, ar trebui mai întâi să te uiţi bine la unul natural. Doar aşa poţi înţelege principiile de bază, găsind de asemenea o sursă constantă de idei şi posibile moduri de amenajare. Un iaz poate să-şi atingă scopurile în care a fost creat numai după ce s-a transformat într-un ecosistem funcţional, care poate fi folosit cu uşurinţă şi cu cheltuieli de energie mici.

Experienţa mea în construirea iazurilor se întinde pe 40 de ani. Am construit primul iaz micuţ folosindu-mi doar mâinile. În timp, am învăţat din propria experienţă şi am ajuns să construiesc iazuri mai mari. Nu uitaţi că aveţi nevoie de aprobări de la autoritatea naţională în domeniu, ceea ce implică de obicei existenţa unui studiu de stabilitate. Cred că e important să începi la scară mică şi să câştigi astfel experienţă. Totuşi, dacă dorești să construiești un iaz mare în timp scurt, vei avea nevoie să consulţi un profesionist.

Eu încep prin a supraveghea locul pentru iaz. Notez starea solului, topografia (poziţia în teren) şi orice apă prezentă. Topografia este importantă pentru stabilitatea iazului. Construirea sa în mod corect îl va feri de scurgerea apei sau alunecarea pereţilor. Este vital să cunoşti solul şi să afli dacă există locuri umede în mod natural sau zone unde a avut loc deja o alunecare de teren. Un izvor natural este un real avantaj. Desigur, apa poate fi adusă în iaz, dar aceasta necesită mult mai multă muncă.

Dacă nu există izvoare şi apa subterană nu poate fi folosită, poți întotdeauna construi un iaz alimentat de apa de ploaie. Totuşi, aceste iazuri sunt în general mai potrivite pentru plante acvatice. Apa pentru peşti şi raci trebuie schimbată permanent, căci ei au nevoie de apă proaspătă şi bogată în oxigen.

Forma iazului trebuie să fie cât mai naturală posibil. Este important să ai un iaz cu o structură bună, cu zone adânci și zone de mică adâncime. Asta face posibilă funcţionarea ecosistemului, căci plante şi animale diferite au nevoie de diferite habitate. Cu cât e mai bine structurat iazul, cu atât va fi mai mare numărul de roluri pe care le va îndeplini. Zonele mai puţin adânci crează un habitat pentru o mare varietate de plante şi animale şi permite reproducerea naturală a multor feluri de peşti. Ele mărginesc iazul şi uşurează accesul în el.

Zonele mai adânci sunt necesare pentru hibernarea peştilor şi pentru a preveni supraaglomerarea cu plante acvatice. Majoritatea plantelor invazive cresc până la o adâncime de circa 2 metri. Dacă vreau să evit aglomerarea cu plante, construiesc o parte a iazului de 3 metri adâncime, cu o trecere bruscă de la zona mai puţin adâncă. Astfel am creat o barieră pe care plantele nu o vor putea trece. Iată doar un exemplu despre cum un plan bine gândit poate economisi ulterior mult timp şi efort. Zonele mai adânci sunt importante şi pentru temperatura apei. Peştii pot alege între apă călduţă sau rece, conform cu nevoile lor.

După ce am aflat caracteristicile locului şi am hotărât forma şi mărimea iazului, munca poate începe. Mai întâi este săpată forma brută a iazului. Mărimea şi tipul utilajului folosit depind de teren şi de mărimea iazului. Micile zone inundabile pot fi construite manual, dar proiectele mari au nevoie de un excavator. La construirea pereţilor e important să separi materialul grosier de cel fin. Pentru aceasta, materialul este îngrămădit într-un morman înalt. Materialul grosier va aluneca spre marginile grămezii, iar cel fin va ramâne în mijloc.

Pereții iazului sunt apoi bătătoriţi, având straturi de 30 – 50 centimetri de material fin, bătătorit. În iazurile mai mari, straturile trebuie compactate cu utilaje mecanice. Materialul grosier poate fi folosit ulterior pentru a stabiliza pereţii şi malurile.

Pot fi create insulițe şi mici biotopuri, de asemenea. După ce sunt mulţumit de forma iazului, acesta trebuie umplut. Apa e adusă în iaz până când excavatorul stă în 30–40 cm de apă, apoi un cupa excavatorului vibrează în sol până la o adâncime de 0,5 – 1 metru, în funcţie de caracteristicile solului. Aceasta face ca materialul fin să se scufunde şi ajută la impermeabilizarea iazului. Efectul este similar celui de vibrare a cimentului. Pentru efecte ulterioare superioare, un tub de evacuare este aşezat în punctul cel mai de jos al iazului, în timpul construirii sale. Nivelul apei poate fi modificat prin reglarea adâncimii tubului. În acest mod, iazul poate fi oricând drenat pentru a „culege” peștii și plantele. În cazul unor precipitaţii abundente, eu prevăd şi o conductă de urgenţă, care poate prelua mari cantităţi de apă, permiţând astfel drenarea sa în condiţii de siguranţă.

Aceasta este metoda mea de la Krameterhof. La solurile lutoase, materialul nu necesită separare – cu excepţia humusului care trebuie înlăturat, separat şi apoi reaşezat cu atenţie, ca de fiecare dată când se lucrează cu el. Impermeabilizarea iazului este şi ea mai uşoară în cazul solurilor lutoase. Am descris particularităţile construirii pereţilor iazurilor în secţiunea „Experiențe cu diferite tipuri de sol”.

Idei de amenajare

Iazul odată terminat, încep să îi aranjez malurile. În acest scop, folosesc pietre şi buturugi. Pietrele care ies din apă preiau căldură de la soare, ridicând apoi temperatura apei. Iarna, astfel se reduce de asemenea timpul în care suprafaţa apei e îngheţată şi pericolul ca peştii să nu aibă destul oxigen. Grădinile acvatice, care includ atât peşte, cât şi plante, şi preferă condiţii mai călduţe, beneficiază cel mai mult de aceste pietre. În această etapă, îmi las imaginaţia s-o ia razna şi îmi transform visul în realitate. Orice se poate realiza, la costuri mici, de la pitoreşti trunchiuri de copaci noduroşi, la cărări sau poduri din pietre. Excavatorul trebuie doar să aşeze pietrele sau buştenii pe fundul iazului, ca suport pentru pod.

Metoda mea de a construi iazuri este complet opusă metodelor tradiţionale care căptuşesc iazul, pentru a-l impermeabiliza. Sunt convins că această impermeabilizare împiedică dezvoltarea naturală a vieţii în iaz. Metoda „vibrațiilor” poate fi aplicată pe aproape orice fel de sol şi este de obicei mai ieftină decât construirea unui strat impermeabil de căptuşire a iazului, pentru că este mult mai ieftin să închiriezi un excavator decât să cumperi straturile necesare impermeabilizării. De asemenea, n-aş putea să lucrez un asemenea iaz în anii următori, căci stratul respectiv ar fi prea fragil şi uşor de deteriorat. Creşterea plantelor acvatice şi schimbarea formei iazului, sau lucrul cu utilaje mecanice ar fi de asemenea excluse.

Utilizări posibile

Pentru a fi folosit eficient, un iaz pentru plante acvatice, peşti sau raci nu trebuie să fie pătrat sau realizat din ciment. Modul corect de a obţine produse de calitate este cel natural. De exemplu, cresc cu succes de mulţi ani păstrăv maroniu (Salmo trutta)4, păstrăv alpin (Salvelinus alpinus), crap (Cyprinus carpio), lin (Tinca tinca), ştiucă (Esox lucius), somn (Silurus glanis), şalău (Sander lucioperca), crap ornamental, babuşcă (Rutilus rutilus), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), boiştean (Phoxinus phoxinus), rac de râu (Astacus astacus) şi midii (Anodonta cygnea).

De asemenea, am mai cultivat plante acvatice până la altitudinea de 1.500 metri deasupra nivelului mării, precum: numeroase varietăți de nuferi albi (Nymphaea alba), nuferi galbeni (Nuphar luteum), papură lată (Typha latifolia), obligeană (Acorus calamus), plutică (Nymphoides peltata), limba-bălţilor (Alisma plantago-aquatica), rizac (Stratiotes aloides), coada-mânzului (Hippuris vulgaris), săgeata-apei (Sagittaria sagittifolia), iriși (Iris sp.) și multe altele.

Cultiv aceste plante în zonele mai puțin adânci ale iazurilor mele și în canale construite special pentru aceasta. Cum aceste canale nu sunt adânci, temperatura apei este mai mare, favorizând plantele de apă, care au nevoie de temperaturi calde pentru a crește perfect. Plantele pot fi culese cu ușurință de pe cărările trasate în apropierea lor. Deoarece cultiv varietăți cu rezistență neobișnuită, fără fertilizatori și fără îngrijiri suplimentare, pot să le replantez în zone foarte nefavorabile, iar ele vor crește acolo unde este puțin probabil ca alte plante să o facă. Atunci când construiesc iazuri noi și mlaştini, mă folosesc cum se cuvine de aceste plante tenace și rezistente.

În plus, iazurile și grădinile acvatice sunt mai mult decât un mod de a face bani – ele încântă sufletul. Apa este viață. Oricine a ascultat orăcăitul broaștelor seara sau doar a zăbovit pe malul unei ape liniștite știe la ce mă refer.

Extrase din cartea Lui Sepp Holzer, “Permacultura”
Cartea in versiunea romana este disponibila la http://www.scribd.com/tei_independente. MULTUMIM TRADUCATORILOR!
TEI – Traduceri Ecologice Independente