The Spiritual Ecology Youth Fellowship Programme

Ethelburga’s Centre for Reconciliation & Peace
Press Release

Our new spiritual ecology programme starts in September 2016. We are seeking 10 exceptional and visionary young adults (between 20 and 32 years) – individuals with committed spiritual lives, who are passionate about the Earth, and have the potential to be catalysts for real change. Young people who recognise the need to create a future that is rooted in the values of interconnectedness, service, stewardship, and reverence for nature.

They will be part of a unique 9 month journey which includes residential retreats in wild places, field trips to see spiritual ecology in action, project development support, and mentorship from some deep wisdom keepers.

Can you help us reach out far beyond our existing networks and find the people we need to invest in? Please forward information to friends and post the link on your fb page.

We are looking for participants from a diverse range of backgrounds including but not limited to: environmentalists, community builders, educators, craftspeople, farmers, chefs, designers, architects, builders, civil servants, entrepreneurs, journalists and writers, artists, musicians and film makers. The program is open to people from all faith backgrounds as well as those without any direct religious or spiritual affiliation.

The fellowship follows a nine month life-changing journey for ten selected participants, all of whom will receive full scholarships for programme tuition. All accommodation for the retreats will be provided at no cost, and a stipend will be provided for travel and food expenses. The programme includes two residential retreats, an international field trip, study weekends, and 1:1 mentoring from Tiokasin Ghosthorse (a remarkable Lakota elder), Adam Bucko (a powerful voice on the role of the younger generation in radical social change), and others.

Details and applications:https://www.stethelburgas.org/programme

Constructie rocket mass heater

Toamna 2011
Atelier condus de Adi Lupse, initiatorul proiectului Baza Ulmu, la care au participat 3 voluntari, Tudor, Anne si Quentin, plus berbecele Lutu:

Puterea obiceiurilor de zi cu zi

Cum sa-ti dezvolti ritualuri zilnice puternice si energizante
Articol de Frederic Patenaude

Sa recunoastem: cei mai multi dintre noi se lupta pentru a-si imbunatati unele aspecte ale stilului de viata, fie ca este vorba de a sta mai mult in aer liber, de a se hrani corect, de a renunta la obiceiuri negative sau de a incepe un proiect la care tin.

De ce cateodata vointa nu e de ajuns

În ultimii ani, au aparut mai multe carti pe acest subiect:

– Puterea obisnuintei
– Obiceiuri zilnice
– Obiceiul Acum
– Puterea angajamentului total

Aceasta ultima este favorita mea. În ea, autorii subliniază importanta faptului de a construi “ritualuri pozitive de consolidare a energiei” . Au facut multe cercetari asupra sportivilor de performanta (in special jucatori de tenis) pentru a identifica ce-i diferentiaza pe primii 10 de restul.

Constatarile lor sunt extrem de interesante. Motivele principale pentru care unii jucatori ajung in top in timp ce restul raman in urma sunt doar 2: “capacitatea de a recupera” si “ritualurile”. Hai sa vorbim despre aceastea din urma.

Numai vointa nu reuseste sa-ti schimbe comportamentele pentru ca este nevoie si de atentia ta constienta.

Sa presupunem ca vrei sa lucrezi mai mult in aer liber si sa incluzi mai multe fructe si legume proaspete în dieta. Daca te bazezi numai pe vointa probabil vei reusi pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa revii la vechile obiceiuri .

Gandeste-te : trebuie sa-ti reamintesti sa te speli pe dinti în fiecare seara? Trebuie sa-ti pui o notita pe oglinda ca sa nu uiti?

Probabil ca nu. De ce ? Pentru că a devenit un obicei subconstient. A devenit un RITUAL .

Ritualurile sunt puternice, deoarece acestea ajuta la fixarea oricarui comportament la nivel subconstient, automat .

Cum ar fi daca nu ar trebui sa-ti reamintesti sa faci exercitiile ci le-ai face pur si simplu automat?

Cum ar fi daca n-ar trebui sa te gandesti mereu la ce sa mananci pentru ca alimentatia ar fi de la sine inteleasa?

Cum ar fi daca ai putea implementa o serie de ritualuri puternice, automate prin care ai ajunge la greutatea ideala, ti-ai ridica nivelul de energie cu 200% si ti-ai asigura o stare minunata de sanatate pentru tot restul vietii tale?

Cum se construiesc Ritualurile

Da-mi voie sa-ti dau un exemplu .

Acum cativa ani, am fost capabil sa mentin un program de exercitii regulat timp de mai multe saptamani.

Insa am incercat sa lucrez dupa un program vag, imprecis. Am fost ocazional la sala de sport, am mers cu bicicleta o vreme si apoi am renuntat.

Ori de câte ori calatoream undeva, imi abandonam programul de exercitii fizice.

Problema a fost … ca nu am avut ritualuri clare pentru aceste activitati! Am lasat ca totul sa se desfasoare prin grija atentie mele constiente.

Intrebati pe oricine lucreaza consecvent. O sa va spuna ca are un program bine stabilit, la intervale de timp regulate .

Luni, miercuri si vineri se duce la sala de sport, probabil dimineata. Atunci cand calatoreste, are chiar un program alternativ de exercitii.

Daca lupti cu dieta si pendulezi între alimentele crude si mancarea gatita sau nu-ti gasesti motivatia pentru a persevera in exercitii… este pentru ca nu ai stabilit ritualuri care sa se ocupe de aceste probleme

Cele 3 elemente ale unui ritual

Un ritual clar include aceste trei elemente :

Cand
La ce ora vrei să faci activitatea?
Unde
In ce loc?
Cum
In ce fel, in ce ordine, de ce altceva este nevoie?

De exemplu, ai putea decide ca în fiecare dimineata sa bei un suc verde. Vei face sucul la 08:00 , dupa programul de exercitii fizice ( cand ), intr-o cantitate suficient de mare pentru a lasa ceva si pe mai tarziu ( cum ). Mai trebuie sa-ti asiguri intotdeauna ingredientele necesare ( cum ). Dacă esti acasa, o sa folosesti blenderul.

Dupa ce vei respecta acest program cateva saptamâni, va deveni un ritual, adica va fi complet automat .

Ce ritualuri iti poti dezvolta

Iti poti transforma complet viata prin crearea unei serii de ritualuri puternice, energizatoare. Iată câteva exemple :

Ritualul de dimineata – primele 5 – 10 lucruri pe care le faci imediat dupa trezire
Programul zilnic de antrenamente
Plimbarea zilnica
Timpul alocat educatiei permanente sau cititului
Timpul alocat internetului
O zi pe saptamana alocata detoxifierii (cu sucuri verzi eventual)
Timpul alocat notitelor intr-un jurnal (inainte de culcare)
Activitati care favorizeaza regenerarea corpului

Nu incerca sa le faci pe toate deodata. Incepe cu unul sau doua ritualuri ( maxim trei ), pana cand acestea devin automate.

Fii foarte precis in privinta celor 3 elemente: unde, cand si cum. Cu timpul, vei ajunge sa dezvolti o multime de ritualuri care iti vor fi de mare ajutor in procesul de regenerare si intinerire!

www.renegadehealth.com

Sugestii de primavara, Nasturelul

Nasturtium officinale

Este o plantă perenă cu inaltimea de la 0,5 m la 1 m. Este rezistenta si nu este afectata înghet. Infloreste din mai până în octombrie, iar semintele se coc in iulie-octombrie . Florile sunt hermafrodite ( ambele au organe de sex masculin și feminin ) si sunt polenizate de albine, muște , planta insasi. Este auto- fertilizabila. Foarte atractiva pentru animale sălbatice.

Nu creste la umbra. Prefera solul umed, argilos, nisipos si poate creste si în apă .

Utilizari comestibile: frunze si seminte, ca si condiment.

Frunzele, crude sau fierte
Năsturelul este folosit în principal ca garnitura sau ca si completare la salate, aroma sa este puternica, cu o iuteala caracteristică.

Are o buna reputație ca un tonic de primăvară, este principalul sezon de utilizare, desi frunzele pot fi recoltate tot timpul, chiar de 10 ori in cursul unui an.

Saminta poate fi incoltita si folosita de asemenea la salate. Are o aroma iute, de mustar.

Semintele pot fi macinate si folosite in loc de mustar. Preparate cu apa rece si lasate timp de 10-15 min. rezulta un compus cu sulf (cu ajutorul unei enzime, myrosin) cu gust iute. Daca pudra de seminte este amestecata cu apa calda, otet si sare, aceasta inhiba enzima si rezulta un mustar mai usor si putin amar.

Frunzele sunt extrem de bogate in vitamine si minerale , in special fier.

Compozitie

Apă : 93,3 %
Proteine : 2,2 g ;
Grăsime : 0,3 g ,
Carbohidrati : 3g ,
Fibre : 0,7 g ;

Minerale
Calciu : 151 mg ;
Fosfor : 54 mg ;
Fier : 1.7mg ;
Sodiu : 52 mg ;
Potasiu : 282 mg ;

Vitamine

A : 2940mg , tiamina ( B1 ) : 0,08 mg ; riboflavina ( B2 ) : 0.16mg ; Niacina : 0,9 mg ; B6 : 0 mg ; C : 79 mg ;

Utilizarea ca planta medicinala

Antireumatic , antiscorbutic , aperitiv , depurativ , diuretic , expectorant , hipoglicemic, purgativ , stimulent pentru stomac.

Denumit si macris (varietate), este o planta foarte buna pentru detoxifiere prin continutul ridicat de vitamina C.

Sucul proaspăt stors este utilizat intern și extern în tratamentul de bolilor de piept si de rinichi, iritatii cronice si inflamatii ale pielii.

Aplicat extern este si un tonic de par excelent, contribuie la fortificarea si cresterea părului.

Cataplasma din frunze este un tratament eficient pentru vindecarea tumorilor glandulare sau a umflaturilor limfatice.

Se recomandă totusi evitarea exceselor pentru a nu produce iritatii la stomac.

Cultivare

Nasturelul este ușor de crescut in conditiile corecte: in preajma unei ape curate, provenind din solurile calcaroase. Preferă să crească în apă de aproximativ 5 cm adâncime, cu un pH optim de 7,2.

Poate fi cultivat în sol umed dacă poziția este oarecum umbrită si are protectie pe timpul iernii.

Planta este foarte sensibila la poluare, o sursă curată de apă este necesară. Va continua să crească de multe ori si iarna, daca vremea este blanda.

Este o plantă cu crestere rapidă , tulpinile isi fac traseu pe sol sau plutesc în apă si produc noi rădăcini la nodurile frunză, propagandu-se astfel foarte usor.

Florile sunt o sursă bogată de polen si sunt foarte atractive pentru albine.

Inmultire

Semintele se pun intr-un recipient cufundat pe jumatate in apa. Germineaza in decurs de cateva saptamani. Apoi sunt plantate in ghivece individuale cufundate in apa si se mareste adancimea apei pe masura ce cresc. Este plantata afara, de preferinta la marginea unui lac, pe timpul verii.

Butasii pot fi luati în orice moment, în sezonul de crestere. Practic, orice parte a plantei , incluzând o singură frunză, va forma rădăcini detasate de planta mamă. Butasul se pune într-un recipient cu apă până când rădăcinile sunt bine formate si apoi se planteaza în apă de adâncime mică .

Transformare in 90 de zile

Prin tehnici de permacultura un teren poate fi complet transformat, asigurand o mare productivitate in doar 90 de zile. Un film inspirational:

Winschool

PROFESORUL DE ACASA zice:

“Nu mi-a placut scoala, dar am iubit cativa dintre profesori . Nu mi-au placut examenele de la facultate, dar ma trezeam la 7 dimineata ca sa nu intarzii la laboratorul de chimie anorganica de pe strada Dumbrava Rosie.

Visez la un moment cand cei mici vor merge de placere la scoala pentru a-si sustine un punct de vedere documentat acasa.

Nevoia de a-i ajuta pe copii a pornit de la o constatare surprinzatoare : dupa ce toata copilaria mi s-a spus : “nu mergi acolo”, “nu pune mana”, “n-ai voie” si asa mai departe, m-am trezit intr-o zi ca faceam acelasi lucru cu copii mei. Si nu am fost incantat de asta. Daca nu reusesti sa faci copilul sa se bucure de viata, problema e la tine. E un efort sa-l intelegi, dar, retine, macar ca ton ironic : el iti va alege azilul de batrani daca nu te porti frumos acum cand se poate.”

Scoala la distanta, prietenoasa si eficienta
Lectii de gimnaziu din 10 in 10 minute cu Ciprian Homm
http://winschool.ro/

Guerilla gardener

Un film inspirational la TED
Daca asa cum spune Ron Finley, povestitorul acestui film, nu am mai vorbi despre… ci am prefera sa actionam, multe lucruri s-ar schimba in jurul nostru. Supranumit de un jurnalist fermierul urban erou, Ron si-a fixat scopul de a transforma peisajul urban din LA, unde traieste, format predominant din fast food-uri, magazine si multimea de masini intr-o veritabila padure de hrana. Incet dar sigur, Ron si colaboratorii sai (din ce in ce mai numerosi) incepe sa-si vada visul cu ochii, impreuna planteaza vegetale pe orice petec de iarba disponibil. Creeaza sol si furnizeaza hrana peste tot pe unde trec ei. Asa arata permacultura in oras.

Peisaje acvatice – Sepp Holzer

Folosirea şi managementul apei este una din părţile cele mai importante ale permaculturii-Holzer. Apa înseamnă viaţă, deci lucrul cu această resursă vitală este de o importanţă majoră. Din păcate, în zilele noastre se acordă o foarte mică atenţie conservării şi utilizării responsabile a apei în agricultură. În trecut, am tratat apa cu mare respect, fie din motive financiare, fie pur şi simplu din instinct. Multe tehnici agricole „moderne” au condus la problemele cu care ne confruntăm astăzi. Oamenii abandonează cultivarea terenurilor la scară mică, desfiinţând gardurile şi creând artificial stepe cu monoculturi.

Aceste zone nu numai că îşi pierd humusul din cauza vântului puternic, dar se şi usucă mult mai rapid. În majoritatea dintre ele, pânza freatică scade constant şi apa este accesibilă doar cu ajutorul regulat al unor pompe. Apa este de obicei atât de contaminată de marile cantităţi de fertilizatori şi pesticide încât nu mai e potabilă. Copacii din apropierea apei sunt adesea tăiaţi pentru a face loc unor noi câţiva metri pătraţi cultivaţi, astfel că aproape nimic nu mai împiedică fertilizatorii şi pesticidele să ajungă în cursurile de apă. Drenarea şi îngustarea cursurilor de apă au de asemenea un impact major. Îngustarea şi îndreptarea albiei au o mare influenţă asupra florei şi faunei. În opinia mea, aceste tehnici au adesea un efect contrar celui dorit iniţial. Natura nu trebuie îngrădită sau subjugată. O apă care nu mai poate curge în modul său natural, în timpul unor ploi masive va produce inevitabil o inundaţie mai mare, în alt loc. În viitor, vom fi nevoiţi să facem un pas înapoi şi să ne reconsiderăm această abordare, căci aceste probleme nu vor fi rezolvate dacă vom continua să acţionăm ca până acum.

Principiile permaculturii ne spun să folosim apa cât mai înţelept şi mai grijuliu posibil. Fiecare resursă ori avantaj sunt folosite exact acolo unde se află. Iată de ce eu consider adesea că drenarea este o idee proastă. Locul în care se află apa este şi locul în care trebuie folosită. Dacă vreau să fac bani din zonele inundabile, nu le drenez, ci cultiv plante cum ar fi orhideele sau o varietate de plante acvatice şi de mlaştină, care preferă mediul umed sau ud. Următorul pas, cel de a amenaja un iaz ori o grădină acvatică, va cere doar o cantitate minimă de energie, dacă sunt plasate în zone care sunt în mod natural umede. Procedând astfel şi fiind atent la caracteristicile naturale ale pământului, am avut întotdeauna rezultate excelente.

De asemenea, eu încerc să păstrez apa în sol şi să o folosesc cât mai mult posibil la Krameterhof. De la nivelul cel mai înalt al fermei (1.500 metri altitudine) în vale (1.100 metri), apa este folosită în diferite scopuri: izvoarele sunt folosite pentru apa potabilă şi ca să alimenteze iazurile şi grădinile acvatice. Iazurile sunt aşezate peste tot în fermă şi multe din ele sunt interconectate. În total, o reţea de 60 de iazuri, grădini acvatice, zone inundabile şi canale acoperă Krameterhoful. Ele îmi permit să hrănesc peşti, languste şi scoici, precum şi să cultiv o mare varietate de plante acvatice. Raţele şi gâştele pot trăi binişor pe iazuri.

Zonele cu apă oferă câteva avantaje mai puţin evidente. Ele oferă un habitat pentru un număr mare de creaturi folositoare, cum ar fi şerpii şi amfibienii. Ei se numără printre cei mai harnici „lucrători”, iar iazurile îmi asigură un număr suficient din aceștia. Aceşti lucrători joacă un rol important în reglarea aşa-numiților „dăunători”. Broasca râioasă (Bufo bufo) este deosebit de utilă, căci hrana sa favorită este limaxul spaniol (Arion vulgaris)2. Alt avantaj al zonelor cu apă este efectul lor pozitiv asupra recoltelor. Suprafeţele mari de luciu de apă ajută la atenuarea variaţiilor de temperatură pe colinele din jur prin reflectarea razelor solare şi eliberarea căldurii înmagazinate. Ele cresc nivelul de umiditate al solului şi crează microclimate utile, prin evaporare.

Noi folosim și hidroenergia la Krameterhof: ferma se întinde de la 1100 la 1500 metri altitudine, deci pot folosi diferenţa de altitudine pentru a crea energie într-un mod ecologic, prietenos cu mediul. Am construit două generatoare mici folosind roţi Pelton vechi, care sunt alimentate de iazuri prin ţevi. Diferenţa de altitudine de, în acest caz, circa 100m (10 bari) îmi permite să furnizez energie în toată ferma. Am descris deja în detaliu cum să construieşti un astfel de generator, cu toate obstacolele birocratice, în cartea mea, Fermierul Rebel.

Folosesc puterea apei şi în alte moduri mai tradiţionale. Am două mori de apă, în fermă funcţionează şi o pompă hidraulică, care pompează apa fără să aibă nevoie de energie suplimentară, fiind alimentată de apa din iaz. Apa cade datorită diferenţei de altitudine şi apasă corespunzător o membrană în aparat. În acest fel apa este pompată la păşuni printr-o ţeavă de livrare. Se pot obţine până la 15 bari presiune. Indicele-debit este de 1 la 10 – pentru a pompa 1 litru de apă în ţevi sunt necesari 10 litri de apă care cade. În afară de crearea de energie, aceste sisteme au avantajul că eliberează în iazurile cu peşte apă rece, bogată în oxigen. Aceasta îmi permite să cresc fără probleme păstrăvi în iazurile mai călduţe, mai joase.

Subiectul acvaculturii este atât de vast încât ar putea fi prezentat într-o carte separată. De aceea, în secţiunea următoare voi acoperi doar câteva dintre principiile sale de bază.

Construirea de iazuri şi grădini acvatice

Înainte de a construi un iaz sau o grădină acvatică este important să ştii clar la ce va fi folosit. Va trebui să iei în considerare diferite lucruri, în funcţie de rolul său. Un iaz pentru peşte sau raci are alte cerinţe decât o grădină pentru plante acvatice sau o piscină. Desigur, funcţiile se pot combina, dar acest lucru trebuie stabilit de la început. Întrucât discutarea acestor lucruri în detaliu depăşeşte cadrul prezentei cărţi, îmi voi explica metodele folosind exemplul unui iaz şi posibilele sale utilizări la Krameterhof.

Exemplul cel mai bun al unui iaz funcţional, ecologic şi plăcut ochiului se găseşte în natură, deci, dacă te decizi să construiești un iaz, ar trebui mai întâi să te uiţi bine la unul natural. Doar aşa poţi înţelege principiile de bază, găsind de asemenea o sursă constantă de idei şi posibile moduri de amenajare. Un iaz poate să-şi atingă scopurile în care a fost creat numai după ce s-a transformat într-un ecosistem funcţional, care poate fi folosit cu uşurinţă şi cu cheltuieli de energie mici.

Experienţa mea în construirea iazurilor se întinde pe 40 de ani. Am construit primul iaz micuţ folosindu-mi doar mâinile. În timp, am învăţat din propria experienţă şi am ajuns să construiesc iazuri mai mari. Nu uitaţi că aveţi nevoie de aprobări de la autoritatea naţională în domeniu, ceea ce implică de obicei existenţa unui studiu de stabilitate. Cred că e important să începi la scară mică şi să câştigi astfel experienţă. Totuşi, dacă dorești să construiești un iaz mare în timp scurt, vei avea nevoie să consulţi un profesionist.

Eu încep prin a supraveghea locul pentru iaz. Notez starea solului, topografia (poziţia în teren) şi orice apă prezentă. Topografia este importantă pentru stabilitatea iazului. Construirea sa în mod corect îl va feri de scurgerea apei sau alunecarea pereţilor. Este vital să cunoşti solul şi să afli dacă există locuri umede în mod natural sau zone unde a avut loc deja o alunecare de teren. Un izvor natural este un real avantaj. Desigur, apa poate fi adusă în iaz, dar aceasta necesită mult mai multă muncă.

Dacă nu există izvoare şi apa subterană nu poate fi folosită, poți întotdeauna construi un iaz alimentat de apa de ploaie. Totuşi, aceste iazuri sunt în general mai potrivite pentru plante acvatice. Apa pentru peşti şi raci trebuie schimbată permanent, căci ei au nevoie de apă proaspătă şi bogată în oxigen.

Forma iazului trebuie să fie cât mai naturală posibil. Este important să ai un iaz cu o structură bună, cu zone adânci și zone de mică adâncime. Asta face posibilă funcţionarea ecosistemului, căci plante şi animale diferite au nevoie de diferite habitate. Cu cât e mai bine structurat iazul, cu atât va fi mai mare numărul de roluri pe care le va îndeplini. Zonele mai puţin adânci crează un habitat pentru o mare varietate de plante şi animale şi permite reproducerea naturală a multor feluri de peşti. Ele mărginesc iazul şi uşurează accesul în el.

Zonele mai adânci sunt necesare pentru hibernarea peştilor şi pentru a preveni supraaglomerarea cu plante acvatice. Majoritatea plantelor invazive cresc până la o adâncime de circa 2 metri. Dacă vreau să evit aglomerarea cu plante, construiesc o parte a iazului de 3 metri adâncime, cu o trecere bruscă de la zona mai puţin adâncă. Astfel am creat o barieră pe care plantele nu o vor putea trece. Iată doar un exemplu despre cum un plan bine gândit poate economisi ulterior mult timp şi efort. Zonele mai adânci sunt importante şi pentru temperatura apei. Peştii pot alege între apă călduţă sau rece, conform cu nevoile lor.

După ce am aflat caracteristicile locului şi am hotărât forma şi mărimea iazului, munca poate începe. Mai întâi este săpată forma brută a iazului. Mărimea şi tipul utilajului folosit depind de teren şi de mărimea iazului. Micile zone inundabile pot fi construite manual, dar proiectele mari au nevoie de un excavator. La construirea pereţilor e important să separi materialul grosier de cel fin. Pentru aceasta, materialul este îngrămădit într-un morman înalt. Materialul grosier va aluneca spre marginile grămezii, iar cel fin va ramâne în mijloc.

Pereții iazului sunt apoi bătătoriţi, având straturi de 30 – 50 centimetri de material fin, bătătorit. În iazurile mai mari, straturile trebuie compactate cu utilaje mecanice. Materialul grosier poate fi folosit ulterior pentru a stabiliza pereţii şi malurile.

Pot fi create insulițe şi mici biotopuri, de asemenea. După ce sunt mulţumit de forma iazului, acesta trebuie umplut. Apa e adusă în iaz până când excavatorul stă în 30–40 cm de apă, apoi un cupa excavatorului vibrează în sol până la o adâncime de 0,5 – 1 metru, în funcţie de caracteristicile solului. Aceasta face ca materialul fin să se scufunde şi ajută la impermeabilizarea iazului. Efectul este similar celui de vibrare a cimentului. Pentru efecte ulterioare superioare, un tub de evacuare este aşezat în punctul cel mai de jos al iazului, în timpul construirii sale. Nivelul apei poate fi modificat prin reglarea adâncimii tubului. În acest mod, iazul poate fi oricând drenat pentru a „culege” peștii și plantele. În cazul unor precipitaţii abundente, eu prevăd şi o conductă de urgenţă, care poate prelua mari cantităţi de apă, permiţând astfel drenarea sa în condiţii de siguranţă.

Aceasta este metoda mea de la Krameterhof. La solurile lutoase, materialul nu necesită separare – cu excepţia humusului care trebuie înlăturat, separat şi apoi reaşezat cu atenţie, ca de fiecare dată când se lucrează cu el. Impermeabilizarea iazului este şi ea mai uşoară în cazul solurilor lutoase. Am descris particularităţile construirii pereţilor iazurilor în secţiunea „Experiențe cu diferite tipuri de sol”.

Idei de amenajare

Iazul odată terminat, încep să îi aranjez malurile. În acest scop, folosesc pietre şi buturugi. Pietrele care ies din apă preiau căldură de la soare, ridicând apoi temperatura apei. Iarna, astfel se reduce de asemenea timpul în care suprafaţa apei e îngheţată şi pericolul ca peştii să nu aibă destul oxigen. Grădinile acvatice, care includ atât peşte, cât şi plante, şi preferă condiţii mai călduţe, beneficiază cel mai mult de aceste pietre. În această etapă, îmi las imaginaţia s-o ia razna şi îmi transform visul în realitate. Orice se poate realiza, la costuri mici, de la pitoreşti trunchiuri de copaci noduroşi, la cărări sau poduri din pietre. Excavatorul trebuie doar să aşeze pietrele sau buştenii pe fundul iazului, ca suport pentru pod.

Metoda mea de a construi iazuri este complet opusă metodelor tradiţionale care căptuşesc iazul, pentru a-l impermeabiliza. Sunt convins că această impermeabilizare împiedică dezvoltarea naturală a vieţii în iaz. Metoda „vibrațiilor” poate fi aplicată pe aproape orice fel de sol şi este de obicei mai ieftină decât construirea unui strat impermeabil de căptuşire a iazului, pentru că este mult mai ieftin să închiriezi un excavator decât să cumperi straturile necesare impermeabilizării. De asemenea, n-aş putea să lucrez un asemenea iaz în anii următori, căci stratul respectiv ar fi prea fragil şi uşor de deteriorat. Creşterea plantelor acvatice şi schimbarea formei iazului, sau lucrul cu utilaje mecanice ar fi de asemenea excluse.

Utilizări posibile

Pentru a fi folosit eficient, un iaz pentru plante acvatice, peşti sau raci nu trebuie să fie pătrat sau realizat din ciment. Modul corect de a obţine produse de calitate este cel natural. De exemplu, cresc cu succes de mulţi ani păstrăv maroniu (Salmo trutta)4, păstrăv alpin (Salvelinus alpinus), crap (Cyprinus carpio), lin (Tinca tinca), ştiucă (Esox lucius), somn (Silurus glanis), şalău (Sander lucioperca), crap ornamental, babuşcă (Rutilus rutilus), roşioară (Scardinius erythrophthalmus), boiştean (Phoxinus phoxinus), rac de râu (Astacus astacus) şi midii (Anodonta cygnea).

De asemenea, am mai cultivat plante acvatice până la altitudinea de 1.500 metri deasupra nivelului mării, precum: numeroase varietăți de nuferi albi (Nymphaea alba), nuferi galbeni (Nuphar luteum), papură lată (Typha latifolia), obligeană (Acorus calamus), plutică (Nymphoides peltata), limba-bălţilor (Alisma plantago-aquatica), rizac (Stratiotes aloides), coada-mânzului (Hippuris vulgaris), săgeata-apei (Sagittaria sagittifolia), iriși (Iris sp.) și multe altele.

Cultiv aceste plante în zonele mai puțin adânci ale iazurilor mele și în canale construite special pentru aceasta. Cum aceste canale nu sunt adânci, temperatura apei este mai mare, favorizând plantele de apă, care au nevoie de temperaturi calde pentru a crește perfect. Plantele pot fi culese cu ușurință de pe cărările trasate în apropierea lor. Deoarece cultiv varietăți cu rezistență neobișnuită, fără fertilizatori și fără îngrijiri suplimentare, pot să le replantez în zone foarte nefavorabile, iar ele vor crește acolo unde este puțin probabil ca alte plante să o facă. Atunci când construiesc iazuri noi și mlaştini, mă folosesc cum se cuvine de aceste plante tenace și rezistente.

În plus, iazurile și grădinile acvatice sunt mai mult decât un mod de a face bani – ele încântă sufletul. Apa este viață. Oricine a ascultat orăcăitul broaștelor seara sau doar a zăbovit pe malul unei ape liniștite știe la ce mă refer.

Extrase din cartea Lui Sepp Holzer, “Permacultura”
Cartea in versiunea romana este disponibila la http://www.scribd.com/tei_independente. MULTUMIM TRADUCATORILOR!
TEI – Traduceri Ecologice Independente

Surprinzator sau nu?

Discursul lui Charlie Chaplin din filmul “The Great Dictator” (1940)

Experimente de permacultura

Ma incumet sa pun cateva rezultate ale experimentelor mele intr-ale permaculturii pe care le-am facut la casuta Terranei din Deal in aceasta primavara. N-am sapat, n-am plivit, n-am udat. N-am sperat prea mult de la aceste experimente, dar cum vedeti plantutele prospera si par ca se simt bine.

Cum am procedat…
Am inceput destul de tarziu asa ca iarba si urzicile crescusera destul de mult. In jurul a doi pruni, am pus peste iarba un strat de paie, apoi un strat de pamant, am plantat cartofi si ceapa si am pus din nou un strat de iarba. Cam la fel am plantat si amestecul de rosii, ardei, vinete si flori insotitoare (craite, salvie, gura leului, regina noptii…). Am deja cateva rosii maricele.

Un al patrulea experiment l-am facut si mai simplu: am taiat toate urzicile de pe o suprafata maricica si am aruncat tot felul de seminte amestecate: de flori si diverse plante, in special aromatice. Am calcat bine toata suprafata, ca sa intre semintele in pamant dupa care am acoperit cu urzicile taiate, ca un fel de mulci verde. Incredibil, au incoltit tot felul de plantute, unele nici nu stiu inca ce sunt. Deocamdata am putut sa indentific morcovi, castraveti, marar, dovleac.

Cum in ultimele saptamani a plouat mult insa a fost si cald, am fost la cules de ciuperci, asa ca am adaugat cateva fotografii cu cele mai frumoase pe care le-am gasit.

Cartofii din jurul prunului

Amestec de flori, rosii, ardei, vinete

Amestec de flori si plante aromatice

Amestec de castraveti cu plante aromatice si flori

Gura leului

Hriba de mesteacan

Palaria sarpelui

Din dudul de langa casa, culese de pe jos, fara efort … 🙂

Figaro poftind la dude